Pătura de răstăuțe aromată

Istoria păturii de răstăuțe
Copil fiind, mi-am petrecut vacanțele alături de bunici la țară. Bunica mea frământa în fiecare săptămână aluat pentru tăiețeii de casă ce îi folosea pentru supa de duminică.
Aluatul îl întindea foarte subțire și îl punea la zvăntat în camera de la drum. În camera de la drum, bunica avea pregătit pe un pat, un loc acoperit cu o pătură și prosoape pe care întindea aluatul. De aici, dar și de la dimensiunea mare a aluatului întins, acesta a căpătat numele de pătură de răstăuțe.
De fiecare dată când bunica făcea tăietei, ne dădea colțuri din aluat să ni le punem la prăjit pe sobă. Bucata asta de aluat reprezină pentru noi o parte din amitirile copilăriei petrecute la bunici.

No, asta nu-i pătură de țesut, da’ tot cu migală și cu rânduială îi făcută! Pătura noastră de răstăuțe îi lucru ales, meșterit din făină de grâu dur, ouă proaspete și legume bogate, de-ți aduc sănătate și culoare în farfurie. Spanacu’ îi dă verdele viu, sfecla o colorează într-un roșu aprins, iar ardeiul kapia bagă dulceață și o nuanță caldă, numa’ să-ți fie drag să o privești și mai ales să o mănânci!

Lucrată cu mâna, întinsă cu suflet

Aluatul îl frământăm domol, fără grabă, să iasă elastic și numa’ bun de lucrat. Îl lăsăm să se odihnească oleacă, ca să se lege toate gusturile bine, apoi îl întindem subțire și-l uscăm la aer curat, ca pe vremuri, fără să ne grăbim. Așa păstrează gustul bun și toate bunătățile legumelor, fără nimic străin.

Din Maramu’, cu drag și cu pricepere!

La noi, în Maramureș, nu facem nimic pe jumătate – numa’ ce-i meșterit cu suflet și cu rânduială iese cu adevărat bun. Și pătura asta de răstăuțe îi numa’ cum trebe: frumoasă, gustoasă și făcută cu drag, să-ți bucure și ochii, și sufletul, și masa întreagă!

Ingredinete
Făină de grâu dur, ouă, spanac, sfeclă și ardei.